In mod categoric, sunt prea multe intrebari pe care Bogdan Florian le lanseaza in articolul sau manifest
publicat pe blogul contracurentilor.blogspot.com (vezi articolul aici). Partea bună este că multe din aceste întrebări pot fi reevaluate ca fiind retorice, ceea ce poate scuza orice cititor pentru lipsa de reacție. Totuși, aș reține câteva idei lansate pentru a le dezvolta. 
Secțiunea destinată educației din planul de guvernare stă, cel puțin gramatical, sub semnul lipsei de predicat. Probabil și pentru că multe din măsurile alocate sectorului educației nu pot fi dezvoltate prin acțiune – nu sunt decât pancarte. Dacă ar fi să le reluăm, ele sună în felul următor:
Deblocarea posturilor din învăţământul superior
Aceasta poate fi o adevărată cutie a Pandorei. Cine-i Zeus, cine-i Prometeu? N-are importanță. Ideea este că deblocarea posturilor din învățământul superior poate încărca bugetul educației semnificativ. Ceea ce înseamnă că guvernul Ponta ar trebui să identifice rapid surse de finanțare alternative prin care să acopere salariile celor care vor ocupa posturi după deblocare. Trebuie să punem într-un context mai larg această idee a deblocării posturilor. Să ne reamintim faptul că majoritatea universităților a preferat, în ultimii 15 ani, pe fondul creșterii numărului de candidați (studenți prospectivi), să își acopere costurile generale din taxele de studii. Altfel spus, un număr mai mare de studenți cu taxă reprezenta o sursă și mai consistentă de venituri. Lucrurile s-au dezvoltat, iar o dată cu introducerea ciclurilor Bologna, programele de masterat de 2 ani au proliferat (s-au înmulțit anormal). Asta a însemnat mai multe norme didactice, mai multe ore de predare, mai multe posturi, mai mulți profesori, mai multe cheltuieli. Dar și mai multe venituri din locurile cu taxă și din locurile repartizate de la buget. Înghețarea posturilor în învățământ a făcut ca multe universități să întâmpine dificultăți în derularea masteratelor (și nu numai) pe care le înființașeră anterior. Altele, culmea, au mai înființat masterate și după decizia de înghețare a angajărilor. Pe cale de consecință, este de așteptat ca Ministerul să fie bombardat cu cereri consistente de posturi din partea universităților. Sigur, în acest moment, cele mai multe cereri vor fi pentru ocuparea posturilor de asistenți și lectori (nu foarte bine plătite). Asta pentru că pentru posturile de conferențiari și profesori este greu de crezut că va exista un contingent de deținători de abilitări (procesul încă nu a început) sau potențial deținători de abilitări. Sigur că da! Este an electoral și poate că o idee bună ar fi deschiderea posturilor. Dar mă întreb cine și de unde va plăti pentru această mișcare cu ”iz de mici și bere”?
Revizuirea cifrelor de şcolarizare
Ce înseamnă această măsură? La ce ne referim? Nu este foarte clar. Vor fi mai multe locuri subvenționate de la bugetul de stat? Are legătură cu finanțarea universităților? Nu pot comenta.
Susţinerea doctoranzilor și post-doctoranzilor prin burse din programe POSDRU
Ideea este extrem de interesantă, mai ales dacă o vom corela cu legislația din domeniul învățământului. Ce vreau să spun prin aceasta? În primul rând, nu poți face la nesfârșit programe de finanțare a studenților doctoranzi prin POSDRU. Asta, nu pentru că nu ar exista bani (mă rog, sunt curios dacă chiar există bani pentru cofinanțarea proiectelor), ci pentru că numărul profesorilor conducători de doctorat este o constantă în acest moment (să o numim k). Este greu de crezut că în următorii 4 -5 ani, k va crește la fel ca în anii trecuți (când doar cine nu dorea nu devenea profesor conducător de doctorat). Acum criteriile, dacă se vor respecta, sunt extrem de exigente. Abilitarea nu este chiar atât de ușor de luat, pe cât ar crede doamna Dumitrescu. În plus, un profesor conducător de doctorat nu poate lua sub tutelă, cf legii, mai mult de n doctoranzi). Iar în ceea ce privește viitorii doctoranzi POSDRU, fiecare ki va putea lua sub coordonare doar ni-mi doctoranzi (unde m este numărul de doctoranzi aflat deja sub coordonare). Pentru ca această măsură să reușească, viitorul ministru (fie că va fi dna Dumitrescu sau altcinevan), trebuie să asigure banii pentru cofinanțarea proiectelor (deci să aloce alți bani), să modifice legea educației naționale (pentru a elimina constrângerea numerică n), să modifice prin relaxare condițiile de obținere a dreptului de conduce doctoranzi, pentru a modifica constanta k. Deci, iată o nouă măsură electorală. Actualii confi sau profi care nu au dreptul de a conduce doctorate, vor obține acest drept cu mult-mult mai ușor:)
Regândirea criteriilor de promovare a cadrelor didactice în concordanţă cu realitatea sistemului de învăţământ românesc cu menţinerea calităţii drept condiţie primordială de funcţionare a sistemului de învăţământ
Păi, normal! Este o măsură care va susține punctul de mai devreme. Iar această regândire nu se poate face decât în două direcții. Fie prin creșterea nivelului de exigență a criteriilor de promovare, fie prin relaxarea acestora. Și fiind an electoral, firește că opțiunea nu poate fi decât a doua: relaxare. Deci, se deschide sezonul acordării titlurilor de profesori care conduc doctorate. Iar asta prin consecințe nu poate reprezenta menținerea calității în sistem.
Utilizarea mai eficientă și transparentă a resurselor
Ale cui? Ale ministerului? Ale universităților?
Susţinerea cercetării ştiinţifice din domeniile cu potenţial de performanţă;
Păi, toate sunt cu potențial de performanță. Altfel, sunt curios să văd procedura prin care se va decide că medicina are potențial de performanță, iar sociologia nu are potențial. Aici, nu poate fi vorba decat despre criterii subiective discriminatorii.
Încurajarea prin mecanisme de finanţare a abordărilor interdisciplinare cu potenţial de aplicare în realizarea de produse;
Aceste mecanisme există. Ceea ce nu există sunt banii.
Susţinerea excelenţei ştiinţifice prin finanţarea adecvată, inclusiv a transferului tehnologic cu efecte în creşterea şi dezvoltarea economică.
Din nou ideea unor alocări financiare suplimentare. De unde vor fi luați acești bani? Dincolo de caraghiozlacul măsurii, să fim serioși! Oare cei care au scris aceste măsuri cunosc spre exemplu costurile reale pentru echiparea unui laborator de chimie, în care să se desfășoare cercetări cutting-edge? Oare?
Utilizarea fondurilor structurale pentru dezvoltarea infrastructurii comune orientate pe cercetare sau tehnologie;
”Infrastructură comună„ – intre cine si cine? Sunt curios cum se va implementa asa ceva. Oare cât este bugetul care va fi alocat cercetării științifice? Există cineva care chiar crede că în România, vreo guvernare va aloca cercetării semnificativ mai mulți bani decât până acum? Asta în condițiile presiunii fantastice pe buget a actualilor pensionari, să zicem.
Canalele de finanţare care să sporească conectivitatea dintre universităţi, institute de cercetare, agenţii şi companii pentru reducerea distanţei de la ştiinţă la aplicaţie;
Nici nu vreau să mă gîndesc despre ce-i vorba aici. Totuși, în acest moment există la CNCS call-uri care asta fac. Sprijină dezvoltarea de rețele de cercetare.
Asumarea cu prioritate de către Guvernul României a proiectului de construire a celui mai puternic laser din lume, unul din primele cinci cele mai importante proiecte de realizat din fonduri europene şi susţinut de către Consiliul Investitorilor Străini.
Este singura măsură decentă.
Sprijinirea revistelor științifice românești în vederea creșterii scorului relativ de influență
Așa cum spunea și Bogdan Florian, asta este o idee ABERANTĂ!!! Scrisă de un habarnist. Scorul relativ de influență nu are nicio legătură cu sprijinirea revistelor. Cine vrea să se informeze, să consulte site-urile CNCS, UEFISCDI sau Ad-Astra.
Impresia generală pe care aceste măsuri o lasă este una necredibilă și electoralistă. Pentru învățământul superior, măsurile sunt fie imposibil de operaționalizat, fie sunt centrate pe alocări suplimentare de fonduri. Senzația este că noua guvernare a găsit un sac de bani, pe care se pregătește să-l desfacă. Să fie într-un ceas bun!
Filed under: General info










